album: Iarna în Retezat
Foarte îndrăgit de turişti, Retezatul devine o destinaţie preferată şi în sezonul rece.
În fiecare iarnă, atunci când gerul înţepeneşte troienele suflate de vântul aspru şi când cerul este senin, schiorii cunoscători, se avântă până pe cele mai înalte creste, răsplata fiind pe măsura efortului.
Aerul rece şi curat al înălţimilor, permite o vizibilitate excelentă, astfel încît orizontul este împins până dincolo de munţii din vecinătate, arareori văzuţi în timpul verii.
În fiecare iarnă, atunci când gerul înţepeneşte troienele suflate de vântul aspru şi când cerul este senin, schiorii cunoscători, se avântă până pe cele mai înalte creste, răsplata fiind pe măsura efortului.
Munţii Retezat - Vârful Retezat văzut de pe Peleaga
Aerul rece şi curat al înălţimilor, permite o vizibilitate excelentă, astfel încît orizontul este împins până dincolo de munţii din vecinătate, arareori văzuţi în timpul verii.
Vedere de pe Vârful Peleaga - Culmea Păpuşa - Custura cu plan secund Vârfu Ciumfu
Nu doar schiorii, ci şi turiştii cu antrenament mediu, beneficiind de condiţii atmosferice stabile, pot urca spre crestele atât de spectaculoase ale acestui munte de vis. Pentru reuşita unei asemenea ascensiuni este foarte necesar: echipamentul de iarnă, cunoaşterea previziunilor meteo şi nu în ultimul rînd, informaţiile cu privire la starea potecilor de apropiere şi de ascensiune, obţinute direct de la cabanieri.
Una din căile de apropiere, des utilizate, are ca punct de plecare localitatea Ohaba de sub Piatră, de unde, prin satul Nucşoara, se poate ajunge relativ uşor pînă la Cârnic, acesta fiind punctul final pentru cei cu autoturisme. De aici, poteca mai mereu bătătorită de împătimiţii muntelui, ne conduce fie la Cabana Pietrele, fie la Genţiana, unde în prealabil se recomandă o rezervare pentru dormit, pentru a evita surprize neplăcute.
Una din căile de apropiere, des utilizate, are ca punct de plecare localitatea Ohaba de sub Piatră, de unde, prin satul Nucşoara, se poate ajunge relativ uşor pînă la Cârnic, acesta fiind punctul final pentru cei cu autoturisme. De aici, poteca mai mereu bătătorită de împătimiţii muntelui, ne conduce fie la Cabana Pietrele, fie la Genţiana, unde în prealabil se recomandă o rezervare pentru dormit, pentru a evita surprize neplăcute.
După odihna la căldură, cu foc de lemne ce troznesc în liniştea nopţii, dimineaţa înviorarea la izvor este obligatorie pentru a pune sîngele în mişcare şi a purcede spre căldările superioare ale Văii Pietrele. Traseul stabilit este Cabana Pietrele - Vârful Peleaga.
Trecerea de limita pădurii şi ieşirea spre spaţiile largi, dominate de jnepenii, mai mult acoperiţi de zăpadă, se face traversând valea pe o punte firavă, de unde urcăm domol spre stânca numită Borduleţ.
Puntea de pe Valea Pietrele, plecând de la Cabană spre Lacul Pietrele
Puntea de pe Valea Pietrele, plecând de la Cabană spre Lacul Pietrele
Înconjurînd-o ieşim spre Bordul Tomii, loc de popas şi de admirat căldarea superioară a văii, străjuită de pereţii Vârfului Bucura 2. Pe stânga noastră, în sensul de urcare, creasta Pietrelor mai stă stavilă în calea soarelui, iar pe dreapta, creasta Stânişoarei, se scaldă în lumina orbitoare, reflectată de omătul, pe alocuri acoperit de pojghiţe de ghiaţă. Cu un avânt pe măsura efortului cerut de zăpada care cedează sub bocanci, afundându-ne intermitent printre crustele fragile, ajungem la locul, unde în liniştea întreruptă doar de vîntul ce fluieră subţire, doarme Lacul Pietrele, acoperit bine de troiene.
Ceţurile, apărute din senin, transformă locul în labirint, moment magic în care cel mai bine este să aşteptăm să treacă, vizibilitatea este aici esenţială. Din acest punct, traseul clasic poate fi periculos. Cornişele din Curmătura Bucurei pot genera avalanşe, motiv pentru care optăm pentru urcuşul spre Gâtul Custurii Bucurei. Căţărarea este anevoioasă, ocolind gheaţa ce acoperă de multe ori porţiuni întinse. Folosind şirul de stânci ce dau nu plus de siguranţă, ajungem în plin soare, sub Custura Bucurei, de unde se vede atât de frumos Vârful Bucura 2 şi Vârful Retezat, piramidă profilată dincolo de Şaua Stânişoarei. Până în Şaua Custurii mai avem de frămîntat zăpada troienită, doar că panta se mai îndulceşte şi apoi, ieşind la liman, sub noi, se cască neasemuita Căldare a Berbecilor.
Ne tragem puţin sufletul, atât cât să nu ne pătrundă frigul, şi urcăm pantele expuse la soare ale Pelegii. Trecem prin Strunga din care Colţii negrii ai Pelegii stau de strajă Văii Rele şi urcăm uşurel spre vârful, ce pare că se ascunde sub învălmăşeala zăpezii şi gheţii, fărâmate de capriciile vântului.
Sus, după ce sufletul ne ajunge din urmă şi respiraţia revine la normal, ne sucim gâtul, muţi de uimire la neasemuita panoramă ce se înfăţişează în faţa ochilor noştrii. Trebuie amintit că aici, unde lumina reflectată şi amplificată de zăpadă, poate cauza arsuri ochilor neprotejaţi, ochelarii de soare adecvaţi, sunt strict necesari.
Nu se poate să nu poposim pe vârf până la limita timpului ce ne permite întoarcerea, încă pe lumină, la cabană. Este sigur că nu ne putem sătura de măreţia ş frumuseţea ce ne înconjoară, dacă avem şi noroc de o zi senină.
Vârful Peleaga
Cu tot regretul părăsim Peleaga, după ce am avut privilegiul de a admira în voie acest neasemuit spectacol al iernii, unde zăpada şi soarele sunt o replică pe măsura cerului albastru ca cerneala. Nu rămâne nici un cuvânt de spus. Tăcerea este cea care ne însoţeşte la coborâre, atenţi la porţiunile cu gheaţă, unde prudenţa trebuie să fie maximă.
Curmătura Bucurei, Vârful Bucura 2 şi Vârful Bucura 1
Ceţurile, apărute din senin, transformă locul în labirint, moment magic în care cel mai bine este să aşteptăm să treacă, vizibilitatea este aici esenţială. Din acest punct, traseul clasic poate fi periculos. Cornişele din Curmătura Bucurei pot genera avalanşe, motiv pentru care optăm pentru urcuşul spre Gâtul Custurii Bucurei. Căţărarea este anevoioasă, ocolind gheaţa ce acoperă de multe ori porţiuni întinse. Folosind şirul de stânci ce dau nu plus de siguranţă, ajungem în plin soare, sub Custura Bucurei, de unde se vede atât de frumos Vârful Bucura 2 şi Vârful Retezat, piramidă profilată dincolo de Şaua Stânişoarei. Până în Şaua Custurii mai avem de frămîntat zăpada troienită, doar că panta se mai îndulceşte şi apoi, ieşind la liman, sub noi, se cască neasemuita Căldare a Berbecilor.
Vârful Retezat văzut din Gâtul Custurii Bucurei
Ne tragem puţin sufletul, atât cât să nu ne pătrundă frigul, şi urcăm pantele expuse la soare ale Pelegii. Trecem prin Strunga din care Colţii negrii ai Pelegii stau de strajă Văii Rele şi urcăm uşurel spre vârful, ce pare că se ascunde sub învălmăşeala zăpezii şi gheţii, fărâmate de capriciile vântului.
Vârful Peleaga văzut din şaua Custurii Bucurei
Vedere de pe Vârful Peleaga - Şaua Plaiul Mic, Piule-Iorgovan, cu Oslea în plan îndepărtat
Vedere de pe Vârful Peleaga - Şaua Plaiul Mic, Piule-Iorgovan, cu Oslea în plan îndepărtat
Sus, după ce sufletul ne ajunge din urmă şi respiraţia revine la normal, ne sucim gâtul, muţi de uimire la neasemuita panoramă ce se înfăţişează în faţa ochilor noştrii. Trebuie amintit că aici, unde lumina reflectată şi amplificată de zăpadă, poate cauza arsuri ochilor neprotejaţi, ochelarii de soare adecvaţi, sunt strict necesari.
Vedere de pe Vârful Peleaga, de la stânga şa dreapta, Colţii Pelegii, Valea Rea, Vârful Mare şi Vârful Păpuşa
Vârful Peleaga
Cu tot regretul părăsim Peleaga, după ce am avut privilegiul de a admira în voie acest neasemuit spectacol al iernii, unde zăpada şi soarele sunt o replică pe măsura cerului albastru ca cerneala. Nu rămâne nici un cuvânt de spus. Tăcerea este cea care ne însoţeşte la coborâre, atenţi la porţiunile cu gheaţă, unde prudenţa trebuie să fie maximă.
Munţii Retezat - Şaua Gâtul Custurii Bucurei
La cabană, ceaiul fierbinte, savuros, ne face să simţim oboseala de peste zi. Căldura molatică a sacului de dormit, obrajii pârliţi de soare, liniştea în care se zămisleşte amurgul, amplifică starea de transă, din sufletul acum împăcat.
Ospitalitatea, cu totul firescă, a lui Lali, cabanierul de la Genţiana - un patriarh al Retezatului este tocmai ce trebuie astfel ca ziua să se încheie în modul cel mai plăcut cu putinţă.
Muntele se perindă încă mult timp prin faţa ochilor minţii. Rămâne apoi în noi o bucurie profundă, despre care este greu de vorbit fiindcă Retezatul trebuie văzut şi iarna.
Beniamin Boceanu
Braşov, 9 Martie 2011
Ospitalitatea, cu totul firescă, a lui Lali, cabanierul de la Genţiana - un patriarh al Retezatului este tocmai ce trebuie astfel ca ziua să se încheie în modul cel mai plăcut cu putinţă.
Muntele se perindă încă mult timp prin faţa ochilor minţii. Rămâne apoi în noi o bucurie profundă, despre care este greu de vorbit fiindcă Retezatul trebuie văzut şi iarna.
Beniamin Boceanu
Braşov, 9 Martie 2011
Informaţii
Cabana Pietrele: tel. 0788 691726, 0722 715595.
Cazare : la Vila Stânişoara în camere confortabile sau la căsuţe, buffet, spălător la izvor, toaleta la 20 – 30m. Semnal GSM cu probleme. Grup generator propriu. Posibilitate încărcare telefon.
Cabana Pietrele: tel. 0788 691726, 0722 715595.
Cazare : la Vila Stânişoara în camere confortabile sau la căsuţe, buffet, spălător la izvor, toaleta la 20 – 30m. Semnal GSM cu probleme. Grup generator propriu. Posibilitate încărcare telefon.
Cabana Genţiana : tel. 0721 398509 (cabană administrată de Clubul Floarea Reginei din Petroşani)
Cazare : la dormitor comun cu paturi, sau priciuri la mansardă, spălător la izvor, toaleta
Cazare : la dormitor comun cu paturi, sau priciuri la mansardă, spălător la izvor, toaleta
La 10 m. Semnal GSM bun. Panouri solare. Posibilitate încărcare telefon.