Blogosphere

album: Munții Retezat

În tradiția populară se spune că numele de Retezat al muntelui, renumit in țara Hațegului, provine încă de pe vremea când trăiau giganți și uriași. Doi uriași într-o luptă pe viață și pe moarte au retezat vârful muntelui cu un fier de plug și de aici s-a moștenit numele muntelui și a întregului masiv din care face parte.

Partea nordică a Retezatului, cunoscută sub numele de Retezatul Mare sau Central, are un aspect glaciar aici putându-se admira nenumărate văi și căldări glaciare, urme ale ghețarilor care erau odată aici. Retezatul Mare este format din roci cristaline iar vârfurile cele mai înalte (2 de peste 2500 m, 9 peste 2400 m, 20 peste 2300 m altitudine (in Popescu N., 1973) având o înălțime medie de peste 2350 m, fiind astfel regiunea muntoasă cea mai înaltă din România. Tot aici întâlnim și cele mai numeroase lacuri (50 de lacuri permanente) și tăuri alpine din Carpați. Bucura din Retezat este cel mai întins lac glaciar din Carpați (10,5 ha) iar Zănoaga este cel mai adânc (29m).

Valea Stânișoarei © Beniamin Boceanu

Valea Pietrele © Beniamin Boceanu

Valea Rea © Beniamin Boceanu

Partea sudică a Retezatului numită Retezatul Mic are un aspect foarte diferit de masivul central fiind caracterizată de numeroase fenomene carstice cu avene, doline și văi în mare parte seci. Printre mănunchiurile de piscuri albe se disting Vârful Piule cu 2080 m și Stănuleții Mari de 2032 m. Tot aici se găsește și Piatra Iorgovanului (2014 m) care în tradiția populară reprezintă silueta împietrită a viteazului Iovan Iorgovan. Ținând parcă buzduganul în mână, amintește din vremuri eonice de lupta lui cu balaurul ce bântuia Valea Cernei și care i-a furat-o pe Ana. Fiind o zonă calcaroasă cu numeroase peșteri, Iovan l-a aruncat pe balaur în Peștera Iorgovanului de unde astăzi ies binecunoscutele muște columbace. Alte peșteri cunoscute ale acestei zone calcaroase sunt Peștera cu Cuie, Dâlma cu Brazi și Peștera lui Zeicu.

Vârful Stănuleţii Mari, 2025 m © Corina Steiu

Retezatul a devenit prima zonă protejată din Romania în anul 1927 având atunci statutul de parc natural. La acest punct marcant în istoria administrativă a regiunii a contribuit semnificativ botanistul Erasmus Gyula Nyárádi. Ulterior in 1935, prin grija botanistului Alexandru Borza și a speologului Emil Racoviță, zona protejată a Retezatului primește statutul de Parc Național. Din 1979 i s-a mai adăugat și o altă titulatură și anume aceea de Rezervație a Biosferei. Statutul special biologic si adminstrativ al acestor munți nu este întâmplător, zona fiind caracterizată atât prin biodioversitatea sa ridicată cât și prin prezența unor specii rare sau unice în lume (endemice). Prin studii de-a lungul anilor, numărul speciilor de plante înregistrate în perimetrul zonei protejate s-a ridicat la peste 1100. Între plante, nu mai puțin de 130 de taxoni (specii sau subspecii) au un statut special fiind specii vulnerabile, fie endemice (90 de specii endemice între care amintim Centaurea phrygia ratezatensis, Draba dorneri, Festuca pacyphylla, Trifolium retezaticum, Rubus retezaticus, Hieracium borzae sau H. nigrilacus). Munții Retezat sunt și un centru genetic european pentru specii ale genului Poa si Hieracium. Distribuția de specii variază în regiune devenind tot mai bogată pe măsură ce se trece de la Retezatul Mare cu substrat cristalin spre Retezatului Mic cu substrat calcaros. În Retezatul Mare, pășunile alpine sunt foarte slab reprezentate. Partea aceasta de munte este însă dominată de zone întinse de bolovaniș care au adesea aspectul unor torenți de pietre. Bolovanii de piatră sunt acoperiți în mare parte de cruste de licheni galbeni-verzui (din genul Rhizocarpon) care dau un peisaj caracteristic Retezatului.

Deloc de neglijat este și faptul că Retezatul adăpostește și o padure virgină, printre puținele rămase în Europa. Retezatul are de asemenea 168 specii de păsări, cinci de amfibieni, nouă de reptile și 55 de specii de mamifere. În valea Lăpușnicului Mare, Lunca Berhina este recunoscută ca arie lepideptorologică de interes european în studiul fluturilor. Mai jos în această pagină poți găsi un modul de căutare a observațiilor indexate în baza de date myNature de pe mybiosis.info precum și o colecție de imagini ale speciilor fotografiate în Munții Retezat. Observațiile listate mai jos provin din literatură sau sunt nepublicate fiind obținute în timpul deplasărilor în regiunea Munților Retezat de către membri înscriși în mediul mybiosis.info. Un volum important de observații din literatură (aprox. 20000) a fost cules și furnizat către baza de date myNature de Domnul Tibor Sos (http://tiborsos.webs.com/); acest set de date a fost asamblat în cadrul unui parteneriat dintre Asociația Milvus (http://milvus.ro/) și Parcul Național Retezat. Misiunea de inventariere (și sperăm în viitor de monitorizare a acestei regiuni) este continuă aici pe mybiosis.info, noi date fiind introduse periodic. La această bază de date poți participa și tu în următoarele moduri: direct prin indexarea datelor din literatură accesibilă sau din publicațiile personale folosind formularele online mybiosis.info (https://kladia.info/) introducerea în baza de date a imaginilor și/sau observațiilor făcute în regiune folosind formularele online mybiosis.info (https://kladia.info/); în caz că datele sunt strânse pentru o publicație, acestea pot să fie făcute publice după momentul publicării; mediul myBiOSis se dezvoltă în direcția unui manager de date personale sau instituționale de biodiversitate și folosirea lui nu necesită neapărat publicarea informațiilor; în același timp el aduce utilizatorului avantajele interacțiunii într-o comunitate și a refolosirii altor resurse făcute publice sau eliberate în cadrul unui grup de interes. indirect prin furnizarea articole adresa electronică sau poștală a proiectului; articolele pot fi fie din cele pe care le ai la îndemână, fie cele pe le-ai publicat și conțin observații în regiune.

Corina Steiu © mybiosis.info Pentru a vedea mai multe imagini clic pe "vezi toate imaginile" de mai jos.